îndelete [At: DOSOFTEI, V. S. 183/2 / E: în + de + lete] 1 av (Îlav) Pe ~ Fără grabă. 2 av (Reg; îal) De bunăvoie. 3 sn (Reg; îlav) Cu ~tul Cu încetul. 4 av (Trs) Pregătit. 5 sf (Înv) Răgaz. 6 sf (Înv) Motiv.

ÎNDELETE adv. mai adesea în legătură cu pe, lui loc. adv. pe ~, încet, cu încetul, fără grabă: înjugă boii la car și... merse omul pe ~, și tocmai a doua zi ajunse la moară (ISP.); Ori-cum ți-ai prinde gîndul, pe zor sau pe ’ndelete (VLAH.).

îndeléte saŭ pe îndeléte adv. (d. în, de și lete. V. lete). În voĭe, încet, fără zor: a lucra pe îndelete. Trans. A avea ceva îndelete, a avea ceva la’ndemînă. Vechĭ (Dos.). S. f. fără pl. Răgaz, timp liber.

pe îndelete (tempo lent)/pe-ndelete (tempo rapid) loc. adv.

pe îndelete.

îndelete (pe ~)/(în tempo rapid) pe-ndelete loc. adv.

pe-ndelete v. pe îndelete

îndelete (în expresia pe îndelete).